Philomena (2013)

„We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time. „

Filmele cu adevărat bune nu prea câștigă la Oscar, căci mai mult ca sigur Philomena nu va triumfa în noaptea din 2 martie, dar este mai puțin relevant dacă va reuși sau nu să se impună măcar la una din cele patru categorii la care este nominalizat.

În locul premiilor și al statuetelor, care nu mereu sunt obținute pe merit, vorbesc cele două interpretări de excepție ale actorilor Steve Coogan și Judi Dench, vorbesc scenariștii Jeff Pope, Steve Coogan și Martin Sixsmith (autorul cărții), și regizorul Stephen Frears care a știut cum să construiască și să finiseze o operă de artă. Acestea sunt lucrurile cu adevărat importante când vine vorba despre acest film.

Altfel spus, Philomena este unul dintre filmele de Oscar tot mai rare în ultimul timp care-și respectă statutul și care nu se dovedesc a fi doar niște pierderi de timp, dar și un fel de purge (epurare), o gură de aer proaspăt de care au nevoie iubitorii de film axați pe producțiile comerciale.

Bazat pe fapte reale, filmul spune povestea unei adolescente pe nume Philomena care a fost trimisă la mânăstire după ce a păcătuit rămânând însărcinată. După trei ani de la nașterea copilului, acesta este dat spre adopție unei familii din America, iar  ea este obligată să semneze un act prin care nu are voie să-l caute sau să se intereseze de soarta lui. După zeci de ani de la eveniment, ani în care și-a căutat pe ascuns în zadar copilul pierdut, speranțele îi renasc odată ce fiica ei se întâlnește cu un fost jurnalist căruia îi spune povestea și care promite să o ajute pe Philomena să-l găsească.

Pentru film este relevantă prestația încântătoarea a actriței Judi Dench în rolul unei mame disperate ce se află în căutarea fiului pierdut de mai bine de 47 de ani. În ciuda acestui fapt, personajul interpretat de ea nu este construit doar pe o singură trăsătură de caracter dominantă, astfel că monologurile și dialogurile pe care le susține sunt pline de umor în ciuda unei situații nu tocmai roz. Nu se dă în lături de la conversații pe care în mod normal o femeie bătrână nu le-ar continua și se implică cu desăvârșire în toate discuțiile contradictorii pe care personajele le poartă. Tot acest ton umoristic cade în plan secund doar atunci când sentimentele și emoțiile Philomenei Lee ies la iveală, lucruri mascate foarte bine de trailer și poster, ambele destul de haioase.

Alături de ea, și fostul jurnalist Martin Sixsmith reprezintă un personaj complex, ce evoluează foarte mult pe parcursul filmului, personaj ce se implică cu adevărat în căutarea tuturor răspunsurilor pe care Philomena Lee le caută. Ajutați foarte bine de scenariu, dar și de indicațiile regizorale, cei doi ajung să se completeze reciproc, astfel încât sfărșitul replicii unuia dintre ei constituie un prilej excelent pentru un răspuns pe măsură din partea celuilalt.

Concluzie: Philomena este ca o mașină de curse care nu a fost folosită de foarte multă vreme. Pornește lent, cu o oarecare stare de amorțeală, dar odată ce începe să funcționeze la parametrii normali nimic nu îi mai poate sta în cale, oferindu-ți o cursă pe cinste.

VERDICT:

Official Site: http://philomenamovie.com

Sites: IMDb  Rotten Tomatoes  Metacritic  Cinemagia  CinemaRX