Acasă » Nota 5
Arhive categorie: Nota 5
Ultimele Comentarii
Autorii blogului
cameleonii
delfinasu
Andrei Mutuligă
gab0nne
In Fear (2013)
Hormonii, bată-i vina, 🙂 … Un tip și o tipessă traversează Irlanda rurală cu mașina (lui), având drept țintă finală nush’ ce festival de muzică. Oficial, nu formează un cuplu, dar sunt în vorbe deja de două săptămâni, așa că el, ca un adevărat bărbat ce e, îi propune să poposească peste noapte la un hotel, un pic mai retras, chiar foarte retras, vom vedea, dar numa’ bun pentru…. odihnă. Și ea, evident, acceptă, 🙂 . (mai mult…)
Endless Love (2014)
Mulțumiri Ro Image pentru invitație.
Remake al filmului cu același nume din 1981 regizat de Franco Zeffirelli și considerat cel mai slab film din cariera italianului, Endless Love este o dramă romantică mult prea naivă chiar și pentru cei care nu au încă buletin. (mai mult…)
Carrie (2013)
Carrie, fetița cu abilităţi telekinetice a lui Stephen King, persecutată de fanatismul religios al mamei sale, batjocorită de colegii de școală și traumatizată de schimbările anatomo-fiziologice ale adolescenței, este readusă în centrul atenției printr-un alt remake care calcă în picioare tot esențialul originalului și îmi întărește părerea proastă pe care o am despre această categorie de filme. (mai mult…)
Grudge Match (2013)
De la Raging Bull la Grudge Match e o pantă tare lungă și descendentă, dar De Niro „a reușit” s-o parcurgă până ce numele pe care și l-a făcut mai celebru decât propria persoană și-a pierdut toată esența, ajungând doar un nume pe afiș și… atât.
Pe de altă parte, Sly e neschimbat. Asta nu înseamnă c-ar fi vreun lucru bun, dar măcar știm că n-a fost și nici n-a încercat vreodată să fie actor de Oscar, desigur, cu o singură excepție, undeva, pe la începutul carierei, când aducea pe ecrane unul dintre cele mai populare personaje create în lumea filmului, boxerul Rocky Balboa. Și pe care l-a mai jucat de încă cinci ori, plus un viitor reboot, fără dată de lansare, deocamdată. (mai mult…)
Last Vegas (2013)
Last Vegas este genul de comedie atât de onestă cu spectatorul încât îi oferă cele mai interesante momente încă din trailer. Poate că nu este cu nimic mai slabă decât majoritatea celor americane apărute în ultimii 2-3-5-10 ani, dar parcă este mai mare neplăcerea atunci când vezi asemenea actori că se zbat să mai salveze aparenţele unui scenariu foarte slab și să-ți smulgă câteva zâmbete, cu toate că, să recunoaștem, niciunul dintre ei nu este la prima abatere de acest gen. (mai mult…)
Insidious: Chapter 2 (2013)
După o primă parte a filmului cu astralul, despre care am scris aici, am renunțat la orice judecată logică, la orice raționament care ar putea să-mi încețoșeze mintea și să mă facă să desconsider și această continuare. Rezultatul a funcționat, lucru care se vede clar atât în notare cât și în cele spuse mai jos. (mai mult…)
The Butler (2013)
Ştiţi vorba aia cu „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul” ?! Eh, cam pe acolo este acest The Butler, care promitea o poveste impresionantă, bazată pe fapte reale, a unui majordom care a servit toți președinții care au trecut pe la Casa Albă între 1957 şi 1986 și de la care mă așteptam să văd prin ochii săi lucruri importante din interior, mai ales că a fost o perioadă extrem de tulbure și plină de decizii cruciale pentru istorie. (mai mult…)
Domnişoara Christina (2013)
Alexandru Maftei este unul din puţinii regizori români care au înţeles că cinema-ul nostru are nevoie de o schimbare a tonului comunist şi a dramei de zi cu zi care a pus stăpânire pe scenariile producţiilor autohtone şi, după ce în 2010 ne-a oferit o comedie romantică foarte simpatică, se aventurează în 2013 să realizeze primul film horror românesc, aşa cum a fost el promovat în mod derutant, nefiind genul potrivit în care să fie încadrat.
Charlie Countryman (2013)
Shia Labeouf, în caz că l-aţi uitat, e actorul care şi-a consumat talentul actoricesc undeva în umbra fundului apetisant deţinut de Megan Fox. Apoi, a încercat să fie şi viitorul Indiana Jones, dar parcă tot bătrânul Ford a dat mai bine pe ecran. În prezent, în drumul către posibila maturizare ce vine cu „Nymphomaniac„-ul lui von Trier, Shia îl joacă pe Charlie Countryman la….Bucureşti !
Man of Tai Chi (2013)
Mulțumiri Ro Image pentru invitație.
Keanu Reeves este pentru prima oară în scaunul regizoral, iar Michael G. Cooney este la a doua experienţă ca scenarist după un anume „Broken Path” din 2008. O lipsă de experienţă care, din păcate, influenţează decisiv calitatea filmului.
„Man of Tai Chi” are la bază câteva idei interesante pe care nu ştie cum să le pună în valoare încât să devină un film cel puţin interesant, aşa că se mulţumeşte să ne ofere o formă de divertisment bazată doar pe luptele corp la corp. (mai mult…)
The Great Gatsby (2013)
După cum arăta trailerul, era clar că „The Great Gatsby” nu va fi un film memorabil , dar nici nu mă așteptam să fie dezamăgirea anului, cel puțin până în acest moment. Multă lume spunea prin recenziile apărute imediat după lansarea filmului că este făcut doar pe placul celor care nu au luat contact cu complexitatea cărții și care se vor declara mulțumiți de intriga poveștii și de spectacolul vizual oferit. Nimic mai neadevărat!
În cazul de față, dacă ai văzut mai mult de 10 filme bune la viața ta și dacă știi cu ce se “mănâncă” un film (nu la popcorn mă refer), chiar nu este nevoie să citești cartea ca să-ți dai seama cât de slab este acest film. (mai mult…)
Escape from Planet Earth (2013)
Pe planeta Baab, Scorch este eroul naţional, tipul făcut bine care participă fizic la toată acţiune, în timp ce fratele său Gary este tipul de la butoane, adică tocilarul pricăjit pe care nimeni nu-l bagă în seamă. În timp ce se află într-o misiune pe Pământ, Scorch este capturat şi închis în celebra Area 51, condusă de maleficul general Shanker, şi astfel, Gary rămâne singura lui şansă de salvare.
În mare, cam asta este intriga animaţiei, cu precizarea că, pentru a fi suficient de…comun, mai avem un personaj precum Kip, fiul lui Gary, care este însetat de aventură şi plictisit de meseria tatălui şi îşi doreşte să fie ca unchiul său, un villain condus de o motivaţie cât se poate de personală pe care am mai găsit-o în zeci de alte filme şi bineînţeles, o conspiraţie la nivel înalt menită să distrugă planete. (mai mult…)
The World’s End (2013)
După „Shaun of the Dead” şi „Hot Fuzz”, două dintre cele mai bune comedii reuşite vreodată, trio-ul Pegg – Frost – Wright şi-a încercat încă o dată norocul, pe ideea că ulciorul merge la apă de câte ori vrea muşchii lui, punând capăt aşa-zisei trilogii Cornetto cu apocalipticul „The World’s End”.
De data asta, Simon Pegg nu se mai luptă cu zombie şi nu mai e nici poliţist mutat disciplinar, pentru că e prea bun, :), într-un orăşel aproape deloc certat cu legea, în schimb, acum are rolul unui adult ratat şi sinucigaş, care nu-şi doreşte decât să reunească gaşca de prieteni a cărei lider era în anii de glorie ai tinereţii şi cu care să realizeze un tur al celor 12 pub-uri din oraşul natal, într-o singură noapte. (mai mult…)
Adore (2013)
Roz (Robin Wright) şi Lil (Naomi Watts) joacă rolul a două milf-uri (dacă nu ştii ce înseamnă, vezi concluzia de mai jos), foarte bune prietene încă din copilărie şi , pe deasupra, vecine – locuiesc undeva în Australia, chiar la marginea unei plaje superbe. Principala calitate care le defineşte este că, de la minutul 1 până pe genericul de final, arată la fel ca-n posteru’ alăturat, deşi acţiunea se desfăşoară pe parcursul mai multor ani.
Lil e văduva, dar curtată de un coleg de serviciu, Roz are un soţ, dar chestia e că ambii bărbaţi ajung să le creadă, mai în glumă, mai în serios, lesbiene (deci, îţi poţi da seama cât de mult se împiedicau una de alta) şi încet-încet, vor renunţa să se mai ţină după curu’ lor. Fetele se amuză teribil de presupusul lesbianism, că nici vorba de aşa ceva, că hahaha şi hihihi, dar noi ne dăm seama că ele se iubesc mai mult decât cred, atunci când scenariul le îmbârligă pe fiecare cu singurul copil al celeilate, practic, ele iubindu-se prin intermediul acestora. Awkward… Care copii, amândoi la vârsta la care hormonii dau pe-afară din pantaloni de mulţi ce sunt, arată ca două statui greceşti pictate de da Vinci. C-aşa-i în tenis…. (mai mult…)
Drinking Buddies (2013)
Să ne plictisim cu două cupluri ! – cam ăsta ar fi tagline-ul dramediei de faţă (personal, consider că nu e comedie deloc).
Scenariul, un monument de banalitate, te provoacă la un adevărat test de rezistenţă într-ale răbdării. Numai cei predispuşi la orice fel de tâmpenii indie vor fi în stare să ajungă cu ochii pe genericul de final, după 90 minute în care nu se întâmplă nimic interesant (poate,cu excepţia unui scurt moment topless + nud în semi-întuneric al Oliviei Wilde). (mai mult…)
Cinefilul de Serviciu 