Acasă » Horror
Arhive categorie: Horror
Ultimele Comentarii
Autorii blogului
cameleonii
delfinasu
Andrei Mutuligă
gab0nne
In Fear (2013)
Hormonii, bată-i vina, 🙂 … Un tip și o tipessă traversează Irlanda rurală cu mașina (lui), având drept țintă finală nush’ ce festival de muzică. Oficial, nu formează un cuplu, dar sunt în vorbe deja de două săptămâni, așa că el, ca un adevărat bărbat ce e, îi propune să poposească peste noapte la un hotel, un pic mai retras, chiar foarte retras, vom vedea, dar numa’ bun pentru…. odihnă. Și ea, evident, acceptă, 🙂 . (mai mult…)
Carrie (2013)
Carrie, fetița cu abilităţi telekinetice a lui Stephen King, persecutată de fanatismul religios al mamei sale, batjocorită de colegii de școală și traumatizată de schimbările anatomo-fiziologice ale adolescenței, este readusă în centrul atenției printr-un alt remake care calcă în picioare tot esențialul originalului și îmi întărește părerea proastă pe care o am despre această categorie de filme. (mai mult…)
You’re Next (2011)
Sunt sigur că mulți dintre cinefilii care ne citesc pe aici nu au auzit de mumblecore – subgen al filmului independent american, caracterizat prin producții low-buget, actori amatori și dialog natural, și cu atât mai puțin de mumblegore, o ramură a subgenului amintit mai sus, care a adus un aer proaspăt în rândul filmelor horror de serie B, iar cel mai bun exemplu poate fi chiar filmul de față, apărut discret pe la festivaluri încă din 2011, dar lansat, în cele din urmă, și mainstream, anul trecut, datorită vâlvei create în jurul său și a recenziilor în general, pozitive. (mai mult…)
Insidious: Chapter 2 (2013)
După o primă parte a filmului cu astralul, despre care am scris aici, am renunțat la orice judecată logică, la orice raționament care ar putea să-mi încețoșeze mintea și să mă facă să desconsider și această continuare. Rezultatul a funcționat, lucru care se vede clar atât în notare cât și în cele spuse mai jos. (mai mult…)
Evil Dead (2013)
În ultimul timp, tot mai multe producţii, mai vechi sau mai recente, ajung să fie refăcute fie din lipsă de scenarii noi, fie din nevoia de a încasa nişte bani de pe spinarea reputaţiei dobândite în timp, fie pentru a li se oferi un update cu tehnologia din ziua de azi.
Bineînţeles că nu putea scăpa de un remake nici clasicul film horror al lui Sam Raimi, The Evil Dead (pe care încă nu l-am văzut), luând naştere acest Evil Dead 2013, o şansă oferită uruguayanului Fede Alvarez de a debuta în lungmetraj.
World War Z (2013)
Un film apocaliptic destul de cuminte în scene de violență (nu degeaba a primit ratingul de PG-13), care îți stârnește râsul prin ridicolul unor faze, dar mai ales prin felul în care sunt portretizați zombie. Au fost multe momente în care m-am întrebat dacă nu cumva-i o parodie fină a genului și nu mă prind eu.
Filmul îşi face introducerea cu o succesiune de cadre care ne anunţă că ceva nu este în regulă, dar un „ceva” ce pare că este ignorat cu bună ştiinţă. Apoi, apare Brad Pitt şi nevasta… şi copiii… şi micul dejun… şi un televizor în fundal care anunţă pericolul… şi întrebări despre fostul job al tatălui puse de scenarişti în gura celei mici pentru a afla şi noi cu cine avem de-a face. Am înţeles. Trecem peste. (mai mult…)
Curse of Chucky (2013)
Hi, I’m Chucky, wanna play?
Dacă toate filmele care sunt lansate direct pe DVD şi Blu-ray ar fi la fel de bune precum Curse of Chucky, atunci aş acorda o atenţie mai mare acestor filme. Producătorii probabil regretă acum că nu au lansat filmul în cinematografe după recenziile pozitive primite. Deşi nu este extraordinar, filmul reuşeşte să puncteze acolo unde doreşte, să fie mult peste aşteptări şi, poate cel mai important, să nu cadă în ridicol precum alte filme de acest gen. (mai mult…)
The Strangers (2008)
Filmele de groază care înainte de începerea peliculei, sau chiar în trailer, afişează simplul mesaj „bazat pe fapte reale”, care folosesc un buget mic de producţie, regizori care sunt abia la începutul carierei, tehnici de filmare de mâna a 2-a (din cauza bugetului extrem de mic pe care îl au la dispoziţie) şi cel puţin un actor consacrat, sunt de câţiva ani o reţetă financiară preferată a studiourilor de la Hollywood, pentru că nu prea dau greş. (mai mult…)
Insidious (2010)
Este de admirat faptul că Patrick Wilson este protagonistul a două francize horror de succes (Insidious şi The Conjuring) precum şi faptul că bugetul filmului este de aproape 65 de ori mai mic decât încasările totale ale filmului.
Şocant, filmul ne scuteşte de celebra introducere în cazul acestor filme (familia intră pe noua uşă a casei în care vor locui de acum înainte) şi trece direct la paranormal. Fenomenele paranormale se petrec la tot pasul de la începutul filmului, cu precizarea faptului că bărbatul familiei este plecat mereu de acasă. (mai mult…)
The Conjuring (2013)
The Conjuring a fost, probabil, cel mai aşteptat film horror al anului 2013, iar încasările pe care le-a avut dovedesc acest lucru. Însă, toată lumea ştie faptul că încasările unui film nu definesc şi calitatea acestuia, iar acest lucru se potriveşte perfect în cazul acestui film.
Trăind printre demoni (aşa cum a fost tradus în mod oficial de către distribuitorul filmului în România) nu este decât o încercare disperată de a schimba regulile filmelor horror, care, din păcate, cade repede pradă fazelor înspăimântătoare pe care le-am tot văzut în ultimii ani. (mai mult…)
Frankenstein’s Army (2013)
Found-footage movie. Encore une fois. Oare cineva plăteşte drepturi de autor lui Ruggero Deodato pentru ideea originală din „Cannibal Holocaust”, care a ajuns un adevărat subgen al horror-ului (şi nu numai horror, mai nou) ? Ah, nevermind…
Frankenstein’s Army e cu un pluton de soldaţi ruşi din al doilea război mondial care se aventurează în spatele liniilor inamice naziste în căutarea unor confraţi rătăciţi. Unul dintre ei filmează momentele mai importante din misiunea lor ca să-i arate la întoarcere lui Stalin ce viteji au fost. (mai mult…)
Maniac (2012)
Din originalul după care este făcut acest remake am văzut mai bine de jumătate acum câțiva ani (într-o noapte pe Tvr2 dacă nu mă înșel) și tot ce mai țin minte este că nu mi-a plăcut decât ideea. Era genul ăla de thriller/horror de duzină al anilor ’80 ce inspira multă falsitate atât prin felul în care se comportau personajele, cât și prin modul în care erau realizate efectele vizuale.
Nu același lucru îl pot spune și despre acest remake care m-a ținut conectat la evenimente de la început și până la final și mi-a oferit o porție bună de suspans. Dacă nu și-ar fi dat cu stângul în dreptul chiar aproape de final, când are două scene în care frizează penibilul, aș fi spus că este un thriller excelent. Din păcate, mă voi rezuma doar la a spune că este bunicel și interesant. (mai mult…)
Warm Bodies (2013)
Warm Bodies, noul film al lui Jonathan Levine, menține din primul și până în ultimul minut o atmosferă degajată și un ton ușor sarcastic, lucru care îi face în mod paradoxal și bine și rău în același timp.
Bine, pentru că atâta timp cât îți arată din primul minut că nu se vrea luat în serios, te împiedică să dai cu el de pământ și te face să-l accepți așa cum este și să fii suficient de relaxat încât să guști o astfel de poveste tâmpițică până la capăt, să închizi ochii la multele hibe pe care le are și să te amuzi la câteva situații caraghioase, la monologul interior foarte simpatic al lui R, dar mai ales la aluziile delicioase îndreptate către clasica poveste a lui Shakespeare, Romeo și Julieta (numele personajelor, situația lor „socială”, poziția tatălui, scena balconului). (mai mult…)
Excision (2012)
Festivalul de Film Sundance (cel mai cunoscut festival de filme independente), pe care îl urmăresc cu mare interes de câțiva ani, este cea mai bună sursă de informare pentru mine atunci când vreau să mă detașez de clișeele marilor studiouri de film de la Hollywood. Astfel, am ajuns la acest film.
Excision este un „mindfuck movie” excelent, cu mult umor negru și cu un deznodământ horror, ce o are în centrul atenției pe Pauline, o adolescentă cu tulburări psihice care are o dorință excesivă de a deveni medic chirurg. (mai mult…)
Mama (2013)
Un exemplu perfect de cum să faci un thriller/horror și bun și slab în același timp.
Primele 50-55 de minute sunt foarte bune. Ne oferă o intrigă excelentă, suficient mister încât să fii captivat total de poveste, un suspans care te ține lipit de scaun, o construcție interesantă a personajelor (în special a celor două fetițe) și două faze la care chiar am tresărit (lucru foarte rar la mine). Dacă s-ar fi oprit aici, puteam să spun că este unul dintre cele mai bune filme ale genului din ultimii 10 ani…atât de mult mi-a plăcut. (mai mult…)
Cinefilul de Serviciu 