Acasă » S.F.
Arhive categorie: S.F.
Ultimele Comentarii
Autorii blogului
cameleonii
delfinasu
Andrei Mutuligă
gab0nne
RoboCop (2014)
Recunosc că nu sunt vreun fan al originalului și nici personajul nu mi s-a părut atât de interesant încât să merite readus în centrul atenției. Am avut impresia că tehnologia de ultimă oră va fi singura îmbunătățire. Din fericire, m-am înșelat. (mai mult…)
Her (2013)
Dacă în prezent tehnologia pare a fi doar un subiect care naște discuții pe tema dezumanizarării, în viitorul nu foarte îndepărtat imaginat de Spike Jonze totul devine o certitudine și își atinge apogeul printr-un sistem de operare atât de inteligent încât te ascultă, te înțelege, te cunoaște și îți satisface orice dorință, suplinind nevoia de interacțiune umană. (mai mult…)
I, Frankenstein (2014)
Mulțumiri InterCom Film pentru invitație.
„I, Frankenstein / Eu, Frankenstein” este bazat pe nuvela grafică a omului care a creat lumea din Underworld, Kevin Grevioux, iar asemănările sunt mai mult decât supărătoare. (mai mult…)
Ender’s Game (2013)
Mulțumiri MediaPro Distribution pentru invitație.
In the moment when I truly understand my enemy, understand him well enough to defeat him, then in that very moment I also love him. Este ușor să te apuci să creezi o franciză, însă este foarte dificil ca ea să atragă zeci de milioane de oameni dacă nu este gândită corespunzător.
Pentru ca o franciză să aibă succes, îi trebuie un scenariu dezvoltat în așa fel încât să nu strice farmecul poveștii inițiale, un regizor care să știe cum să pună în valoare fiecare actor și fiecare moment important al acțiunii, și, bineînțeles, o distribuție cu lipici la public, care să se muleze foarte bine pe rolurile jucate. (mai mult…)
Mr. Nobody (2009)
„If you never make a choice, anything is possible” – tagline-ul este definiția perfectă a acestui film care ne transportă, prin intermediul lui Nemo Nobody, personajul interpretat de Jared Leto, din trecut până în viitorul îndepărtat, de pe Pământ până pe Marte, dintr-un univers paralel într-alt univers paralel, de la imaginație la realitate, de la Big Bang până la Big Crunch. (mai mult…)
Gravity (2013)
Gravity este mai mult decât un film. Este o experienţă unică de a lua contacul cu spaţiul cosmic şi cu ale sale pericole. Este unul dintre filmele pentru care s-a inventat cinematograful şi în special 3D-ul.
Pur şi simplu este atât de bine făcut şi gândit, încât reuşeşte să te facă să uiţi că eşti pe un scaun într-o sală de cinema şi reușește să te transpună acolo, în mijlocul acţiunii, oferindu-ţi 90 de minute de situaţii limită şi de tensiune la cote maxime.
Pe scurt, un satelit rusesc explodează, distruge în lanţ alţi sateliţi, întrerupe orice cale de comunicare cu pământul şi loveşte nava spaţială pe care se aflau în misiune patru persoane. Singurii care supravieţuesc impactului sunt inginerul Ryan Stone (Sandra Bullock) şi astronautul Matt Kowalski (George Clooney), care rămân captivi în spaţiu fără posibilitatea de a cere ajutor, singura lor şansă de supravieţuire fiind explorarea spaţiului infinit în timpul pe care îl mai au la dispoziţie până la terminarea resurselor de oxigen. (mai mult…)
About Time (2013)
Mulțumiri Ro Image pentru invitație.
În marea familie a filmelor sentimentale ce au un mesaj clar de “Carpe Diem” şi care, spun gurile rele, s-ar adresa mai mult femeilor, intră cu succes acest About Time, o dramedie despre… viaţa noastră cea de toate zilele de care nu prea ştim să ne bucurăm.
Dacă nu ai starea de spirit necesară s-ar putea să-l acuzi că bate pasul pe loc în unele momente, că nu îşi exploatează potenţialul temelor alese sau că nu își accentuează nici umor şi nici dramatismul, dar, privit cu mintea limpede și cu starea necesară pentru un feel good movie, vei observa că tocmai aceste lucruri îl fac un film plăcut, sincer cu ceea ce transmite. (mai mult…)
The World’s End (2013)
După „Shaun of the Dead” şi „Hot Fuzz”, două dintre cele mai bune comedii reuşite vreodată, trio-ul Pegg – Frost – Wright şi-a încercat încă o dată norocul, pe ideea că ulciorul merge la apă de câte ori vrea muşchii lui, punând capăt aşa-zisei trilogii Cornetto cu apocalipticul „The World’s End”.
De data asta, Simon Pegg nu se mai luptă cu zombie şi nu mai e nici poliţist mutat disciplinar, pentru că e prea bun, :), într-un orăşel aproape deloc certat cu legea, în schimb, acum are rolul unui adult ratat şi sinucigaş, care nu-şi doreşte decât să reunească gaşca de prieteni a cărei lider era în anii de glorie ai tinereţii şi cu care să realizeze un tur al celor 12 pub-uri din oraşul natal, într-o singură noapte. (mai mult…)
Riddick (2013)
Mulţumiri MediaPro Distribution pentru invitaţie.
La cererea fanilor, cu un buget independent pentru care am auzit că Vin Diesel şi-ar fi ipotecat casa, a apărut într-un final mult aşteptatul Riddick, al 3-lea film al francizei, care, din păcate, nu este altceva decât un exemplu perfect de cum nu se face un film.
David Twohy şi-a dat seama cât de rău a gafat cu The Chronicles of Riddick şi s-a gândit să-l facă pe acesta ceva mai apropiat de atmosfera încântătoare din Pitch Black. Singura problemă este că, deşi a adăugat câteva lucruri esenţiale din primul film, în locul unui s.f. cu accente de horror care să ne ţină în tensiune, i-a ieşit mai mult o parodie a genului . Da, o parodie, pentru că în niciun moment filmul nu se ia în serios. Întunericul total din primul film s-a instalat în mintea scenariştilor, oferindu-ne un scenariu de care ar râde şi Nea Gheorghe din Cioca-Boca, fragmentat în 4 parţi, una mai stupidă ca alta. (mai mult…)
Elysium (2013)
Mulțumiri InterCom Film pentru invitație.
Neill Blomkamp spunea: “Mă preocupă foarte mult problema discrepanţelor dintre ţările extrem de bogate şi cele foarte sărace şi modul în care acestea influenţează fenomenul emigraţiei la nivel mondial” şi vorbea cât se poate de serios. Tot scenariul său se bazează doar pe accentuarea acestui lucru şi pe transmiterea unui mesaj.
Nu se fereşte de niciun clişeu care îi iese în cale, nu se încumetă să ne explice câteva chestii esenţiale care să ofere un minim de credibilitate necesar chiar şi unui film S.F. a cărui acțiune este plasată în anul 2154, nu se complică cu dezvoltarea personajelor, nu se abate de la făgaşul previzibil chiar dacă ne dă speranțe în două rânduri, ba mai mult, are grijă să insereze două-trei momente dramatice ieftine specifice Hollywood-ului şi bineînţeles, să ne arunce în faţă un final de toată jena. (mai mult…)
Vanishing Waves (Aurora) (2012)
Ca să nu mă mai înjure lumea pe stradă că n-am văzut în toată viaţa mea un film făcut de lituanieni, mi-am zis să-mi spăl ruşinea cu „Vanishing Waves”, un thriller sf, şi romantic pe deasupra, deci o combinaţie de genuri care n-ar trebui să lase pe nimeni indiferent, cu atât mai puţin pe cinefilul din mine.
Povestea e simplă, dacă putem spune aşa – un om de ştiinţă într-ale creierului participă la un experiment care-i permite să se „conecteze” la mintea unei paciente aflate în comă. (mai mult…)
Man of Steel (2013)
Am învățat demult să nu mă mai duc la pomul lăudat cu sacul, așa că am fost doar cu o punguță și nici măcar asta nu s-a umplut. Da, cam atât de prost este acest reboot.
După cele 143 de minute petrecute în compania unuia dintre cele mai așteptate filme ale anului speram să ies din sala de cinema cu câteva momente memorabile în cap, cu un feeling plăcut specific unui blockbuster și bineînțeles, cu un interes ridicat pentru sequel. Mai exact, la o întoarcere la origini a lui Superman undeva la nivelul lui Batman Begins. Din păcate, am ieșit doar cu o plictiseală cruntă și cu o mare durere de cap și de ochi. Nici nu este loc de comparație între cele două reboot-uri. Cu excepția efectelor speciale Man of Steel nu are mai nimic de oferit. (mai mult…)
The Hunger Games (2012)
Domnița Suzanne Collins (autoarea romanelor) nici nu ieșise din anonimat când japonezul Koushun Takami scria romanul Batoru Rowaiaru care avea să fie ecranizat în 2000 de regizorul japonez Kinji Fukasaku și a cărui idee a mai fost reluată sub alte forme în cel puțin două filme americane pe care le-am văzut în ultima vreme (The Condemned, The Tournament), The Hunger Games fiind cel de-al treilea. În plus, dacă privim și mai în urmă, se găsesc influențe clare de Lord of the Flies, Nineteen Eighty-Four și The Running Man. Asta nu o spun ca să critic filmul și nici ca să umbresc meritul autoarei de a dezvolta o idee sub o altă formă (chiar dacă pare că s-a inspirat din mai multe părți), dar vreau să fie clar cât de original este subiectul unor astfel de jocuri și unei astfel de societăți pentru cei mulți care l-au lăudat pe tot internetul că este „foarte original”, lucru care și fără argumentele de mai sus oricum se anula din start fiind vorba de ecranizarea unei cărți. (mai mult…)
Iron Man 3 (2013)
Este clar că în categoria „popcorn movies” cei de la Marvel sunt greu de egalat, iar pentru strategia pe termen lung foarte bine gândită merită tot respectul.
Iron Man 3 nu mi s-a părut mai bun decât primul Iron Man, poate doar la capitolul umor, dar este peste al 2-lea la toate categoriile și, pe alocuri, mai bun și decât The Avengers.
Scenariul se adaptează trendului de umanizare adus de Nolan cu Bruce Wayne și îmbrățișat și de ultimul James Bond, dar nu atât de tare încât să-i ia lui Tony Stark aroganța, sarcasmul și simțul umorului. Mi-au plăcut legăturile pe care le face cu evenimentele din The Avengers, twist-ul foarte interesant (ce poate fi interpretat atât ca o dovadă de inteligență a villain-ului, dar și ca un mesaj cu tentă politico-socială), dar și modul în care decide să închidă un capitol și să se deschidă pentru următoarea aventură. Personajul foarte simpatic Harley (care aduce mult cu puștiul din Real Steel), dar și o Pepper Potts scoasă din umbră, sunt alte două surprize plăcute ale scenariului. (mai mult…)
John Carter (2012)
Mulți nu au înțeles că scenariul este inspirat după o poveste scrisă de Edgar Rice Burroughs în 1911, cu mult timp înainte de Avatar, Star Wars și alte filme similare.
Astfel, sentimentul de deja-vu și lipsa de originalitate, principalele bile negre atribuite filmului de majoritatea criticilor negative, provin din simplul motiv că povestea a fost ecranizată prea târziu, după ce alții deja au profitat de multe din atuurile sale. (mai mult…)
Cinefilul de Serviciu 